lalele in ghiveci

Lalele, flori cu o gama larga de culori si o forma eleganta, se intrebuinteaza primavara pentru decorarea parcurilor si gradinilor, iar in ghivece si ca floare taiata, la infrumusetarea apartamentelor sau locurilor de munca.
Este o planta vivace, cu bulbi, majoritatea fiind originare din Africa de Nord, Asia rasariteana si Europa.
Conditiile de mediu din Olanda, climat ,aritim cu ierni blande, percipitatii bogate, sol usor si apa freatica la mica adancime, s-au dovedit a fi foarte favorabile pentru cultivarea lalelelor.
Bulbul are un diametru cuprins intre 2 si 4 cm, oblong sau ovoid, rotund la baza si ascutit la varf. Culoarea bulbului poate fi brun negru, brun rosiatic sau castaniu roscat. Tunicile bulbului indeplinesc rolul de organ de protectie si de acumulare a substantelor nutritive.
Frunzele cresc de la suprafata solului pana la jumatatea tulpinii. Cele de la partea interioara sunt mari, alungite, lanceolate sau lat-ovale, adeseori, cu marginea ondulata si, uneori, chiar indoite. Cele superioare sunt mai inguste si mai mici. Culoare lor difera de la verde deschis pana la vanat.
Tulpina are forma cilindrica, erecta, avand inaltimea curpinsa intre 5 cm si 1 m, in functie de specie si soi, purtand in varf o floare mare, iar la unele specii o inflorescenta cu 2-5 flori.
Floarea poate fi simpla sau involta, in forma de clopotel, palnie, stelara etc. Are 6 diviziuni, din care 3 externe si 3 interne, ovale, rotunde sau ascutite la varf, dispuse in cupa regulat erecta, de culori si nuante diferite, uneori in combinatie. In centru are 6 stamine mari, galbene, purpurii, maro sau negre si anterele de aceeasi culoare.
Fructul laleleli este o capsula alungita cu numeroase seminte de culoare cafenie.
Lalelele sunt clasificate in 14 grupe, dupa timpul de inflorire, forma, coloritul, floarea simpla sau batuta, origine, durata de inflorire, de vegetatie, inaltimea plantei, forma florilor. La soiurile timpurii, perioada de vegetatie este mai scurta si inaltimea plantei mai mica decat la soiurile tarzii.
Luand in considerare perioada de inflorire si forma florii, lalelele pot fi impartite in timpurii, semitimpurii si tarzii.
Cultura lalelelor.
Cepele lalelelor nu sunt pretentioase fata de conditiile de sol. Totusi, se obtin rezultate mai bune intr-un pamant bine lucrat, argilo-nisipos, bogat in humus si cu o reactie neutra.
Lalelele trebuie expuse la soare (bine luminate si protejate de vanturile reci), terenul sa aiba suprafata plana, fara adancituri in care sa stagneze apa. Pe terenuri puternic umbrite, bulbii de lalele sunt mici, totusi, soiurile tardive pot fi amplasate la semiumbra, unde infloresc mai indelung.
Lalelele se dezvolta foarte bine in terenurile in care apa freatica este foarte aproape de suprafata solului, mai ales in perioada de vegetatie, cu conditia ca orizontul superior sa fie bine aerisit.
Plantarea bulbilor se face pe un teren pe care s-a realizat o aratura adanca la 40-45 cm. Solurile nisipoase vor fi imbogatite cu mranita bine putrezita sau pamant de telina iar unui sol argilos i se va adauga nisip.
Lalelele nu suporta ingrasarea solului cu balegar proaspat inainte de plantare, deoarece acesta duce la putrezirea sistemului lor radicular. Ingrasarea se face cu un an inainte de plantare (chiar cantitati mici de balegar dauneaza).
Dupa plantare, terenul se acopera cu un strat de 8 cm de turba in stare umeda, care protejeaza bulbii cantra ingheturilor, previne formarea crustei si reduce cresterea buruienilor.
Plantarea lalelelor.
Inainte de plantare, ternul trebuie sa fie afanat pe o distanta de 25-30 cm. Bulbii se planteaza la o adnacime cam de 3 ori grosimea bulbilor (~12 cm adancime), exceptie facand lalelele tarzii, care se pot planta pana la o adnacime de 20 de cm. Pe terenuri mai usoare, plantarea se face mai adanc cu 2 cm fata de solurile grele.
Plantarea se face toamna (intre 15 septembrie si 10 octombrie) pentru ca bulbii sa aiba timp sa se inradacineze pana la venirea gerurilor. O inradacinare buna a bulbilor are loc la o temperatura medie de 5oC si la o umiditate suficienta a solului. Nu vom planta niciodata intr-un sol uscat.
Plantarea se face pe soiuri, mai intai plantam soiurile timpurii, apoi cele semitimpurii si pe urma cele tardive.
Distanta de plantare intre randuri poate varia intre 15 si 25 cm, iar pe rand 10-20 cm.
Intretinerea culturii de lalele.
Combaterea crustei si buruienilor se incepe inainte de rasarirea plantelor. Afanarea solului si distrugerea buruienilor se fac de cate ori este nevoie si, mai ales dupa fiecare ploaie mai abunsenta.
Maruntirea pamantului se face cu multa grija pentru a nu rani planta.
Udatul ca si combaterea crustei, se face ori de cate ori este nevoie. Cerinta cea mai mare de apa o au lalele in perioada cresterii frunzelor si florilor.
Ingrasamintele se aplica in primele faze ale cresterii in doze mici pentru a nu dauna plantei. Cand planta devine mai puternica se pot aplica doze mai mari administrate langa planta si nu pe ea. Se mai face o ingrasare a solului in perioada de crestere a florii (a bobocilor).
Mulcinarea consta in acoperirea suprafetei solului cu un material afanat, in scopul mentinerii umiditatii, a normalizarii temperaturii, a evitarii crearii crustei sau cresterii buruienilor si a anularii efectului daunator al ploilor repezi. Mulcinarea impiedica inghetarea prea adanca a solului iarna. Ea se va aplica, cel mai tarziu, cand varful plantei a inceput sa patrunda stratul de pamant. La acoperirea solului se poate folosi pleava, turba, paie, rumegus, gunoi putred de grajd sau frunze. Se mai poate folosi hartia sau folii de material plastic prevazute cu orificii pe unde pot strabate plantele si patrunde apa de udat sau polaia.
Pentru reglarea temperaturii se folosesc materiale inchise la culoare, in regiunile mai reci si de culoare mai deschisa in regiunile mai calde.
Toamna, hartia sau materialul plastic se indeparteaza iar celelalte materiale organice se ingroapa, fiind folosite ca ingrasamant.
Iarna bulbii de lalele se protejeaza de geruri prin acoperirea lor cu paie, frunze, mranita, turba, ramurele de brad etc. Pentru formarea bulbilor se indeparteaza florile si se menajeaza frunzele, deoarece planta are nevoie de acestea drept organe de asimilare pentru formarea lor.
Recoltarea tuberobulbilor de lalele se face cand partile aeriene s-au uscat (iunie-iulie). Recoltarea se face pe timp frumos si nu trebuie sa sufere vreo vatamare. Se depoziteaza in lazi, pe 1-2 randuri, si la loc bine aerisit si umbrit imediat dupa ce au fost recoltati. Pentru uscarea optima a bulbilor mai este nevoie si de o temperatura de 24-30oC. Dupa ce s-au uscat se pot curata de radacini, pamant dar cu atentie pentru a nu vatama cepele, fiind foarte sensibile.
Inmultirea lalelelor se face prin bulbi, bulbili si seminte. Inmultirea prin bulbi reprezinta forma de baza pentru inmultirea lalelelor, deoarece aceasta permite sa se obtina mai rapid si mai usor plante apte pentru inflorire si asigura transmiterea tuturor insusirilor plantelor mama la descendenti, pe cand la inmultirea prin seminte plantele sunt expuse la variatii (folosita pentru crearea de noi soiuri).
Inmultirea lalelelor prin bulbi si bulbili.
Bulbul se formeaza odata cu cresterea frunzelor si se tremina cand frunzele ating marimea normala. Din bulbul vechi se formeaza, in fiecare an, bulbul de inlocuire. Dupa ce acesta, in perioada de vegetatie, isi epuizeaza rezervele, moare. In afara de acest bulb, se mai formeaza in jurul lui bulbilii (2-4 buc).
Pentru obtinerea unui numar cat mai mare de bulbili, lalelelor trebuie sa li se acorde o ingrijire buna, de asemenea si ruperea bobocilor floriferi in stadiul cand incep sa se coloreze. Aparitia numarului de bulbili mai este influentata si de adancimea de plantare a bulbului mama. Plantarea mai la suprafata a acestuia are o influenta favorabila. De asemenea, coeficientul se inmultire creste cand bulbii se scot anual din pamant.
Alegerea si pregatirea ternului, aplicarea de ingrasaminte, udatul corect, plivitul si afanatul regulat contribuie la cresterea in greutate a bulnilor.
Se obtin bulbi foarte mari in cazul unor plantari adanci intr-un pamant bine afanat.
In scopul plantarii, bulbii vor fi sortati si categorisiti dupa marime. Se planteaza la 10-12 cm adancime. In perioada de vegetatie trebuie introduse ingrasaminte si se uda se cate ori este nevoie.
Nu se vor cultiva lalele in fiecare an in acelasi loc deoarece cepele se imbolnavesc de putrezirea bruna.
Inmultirea prin seminte se face cand semintele sunt pe deplin maturate si pastrate in bune conditii pana la insamantare. Recoltarea semintelor se face de la exemplare frumoase su purin timp inainte de deschiderea capsulelor. Se seamana toamna, octombrie-noiembrie, ingropand semintele si acoperindu-le cu un strat de 1-2 cm de pamant bine afanat.
Semintele se seamana intr-un amestec de pamant format din: 1 parte mranita bine putrezita, 1 parte pamany de frunze, 1 parte nisip si 1 parte pamant de telina. Peste iarna, pentru a fi ferite de inghet, este bine sa fie acoperite cu un strat usor de frunze. In primavara, semintele vor rasari, air rasadul se va sapalugi si uda ori de cate ori este nevoie, plivit de buruieni, mulcit etc.
Micii bulbisori se pot lasa in pamant, nederanjati 2-3 ani, dar obtinerea florilor este posibila numai peste 5 ani.
Lalelele pot fi folosite ca flori la ghivece, ca flori taiate la buchete, in vaza etc., sau in parcuri si gradini pentru imbogatirea decorului de primavara.
Florile taiate, cand li se scimba apa zilnic si li se aplica si taieri de reimprospatare la baza tijei, dureaza mai mult decat atunci cand li se schimba numai apa, fara reimprospatarea taierii tijei.
Cu cat temperatura incaperii este mai scazuta si umiditatea relativa a aerului mentinuta la 75-80%, cu atat timpul de pastrare a lalelelor este mai mare.
Pentru punerea in valoare a frumusetii fiecarei flori, asezarea lor in buchete nu se face strans, ci rasfirat. Ca verdeata nu se foloseste altceva decat frunzele lor. In acelasi scop se recomanda ca ele sa fie de aceeasi culoare.
Efectul lor este cu atat mai mare cu cat nu sunt folosite in plina floare, ci numai in faza de boboc bine colorat.
Floarea complet deschisa se trece repede si are un efect neplacut.